• RSS
  • Facebook
  • Twitter
Comments



Societate, basarabeni de bună credinţă şi conştiinţă, astăzi sunteţi rugaţi să reacţionaţi la un caz tragic recent întâmplat într-un sătuc din raionul Râşcani. Cum am mai scris şi în articolul de mai jos, este vorba despre 2 soţi, 2 tineri şi 2 nefericiţi, care în dimineaţa zilei de 28 decembrie au fost striviţi de către un inconştient ce gonea pe drumul cu polei. Acasă au rămas însă 2 copilaşi, 2 îngeraşi care încă nici nu realizează pierderea dată. Victoraş de 8 ani şi Mădălina de 4 ani au rămas acum orfani, au doar 2 bunicuţe bătrâne care şi ele săracele abia se descurcă. De aia, noi, cei de la www.basarabia91.net împreună cu câţiva oameni de bună credinţă am iniţiat campania Ajută-i pe Victoraş şi Mădălina Movilă. Scopul nostru este de a mobiliza câtă mai multă lume dornică de a contribui cu ceva pentru copiii rămaşi orfani. Produse alimentare, hăinuţe, produse igienice, rechizite şcolare, cărţi, jucării etc., şi desigur bani, bani pentru a asigura studiile de mai departe a copiilor şi pentru a le uşura necazul ce i-a lovit ca un trăsnet. Curând vom deschide un cont în bancă.

Pentru Bălţi, Râşcani, Drochia şi Chişinău - 069085313 - Dragoş Galbur (student la medicină) iniţiatorul campaniei

Pentru Chişinău - 079902396 - Daniel Moscalenco (student la medicină)

Pentru Statele Unite ale Americii - 917-331-6529 (alina.nedelciuc@yahoo.com) Alina Nedelciuc

toţi doritorii din provincii care doresc să ajute sunt rugaţi să ne contacteze la numerele de mai sus.


Categories:
Comments

   In meciul de astazi dintre Zimbru si Iskra la echipa noastra au jucat 2 jucatori care se afla in probe...E vorba despre Serghei Ciuico si Oleg Popov ambii atacanti... 
  Sergei Ciuico ne este cunoscut  prin evolutiile anterioare la Politehnica Chisinau si Dacia Chisinau. Este un atacant masiv de  1m 92cm. Primavara lui 2009 a fost imprumutat la Fc Salcele (liga 2-a Romania) iar din vara si pina in prezent este in cautare de echipa... Interesant,nu????

   Biografia lui Oleg Popov (foto) ukrainean de nationalitate e si mai interesanta... S-a nascut la 26 noiembrie 1989, poate juca atit ca mijlocas cât si ca atacant. In 2006 a debutat in fotbalul profesionist la FC Dnestr Ovidiopol (prima liga  ukraineana) in 2006 unde a jucat 38 de partide si a marcat 3 goluri pina in toamna lui 2007 de unde a plecat dupa un mare scandal... A fost dat afara si reclamat la Liga Profesionala Ukraineana de Fotbal ca sa fie descalificat o anumita perioada de timp. Cauza a fost ca avind inca contract cu FC Dnestr el a plecat in probe la FC Fenix-Ilicevetz...;-))) Ar fi cazul sa ne luam masuri de precautie daca ramine la club sa nu ne trezim intro zi ca este in  probe la Rapid Ghidighici sau FC Viitorul Orhei...;-))))  
   Din toamna lui 2007 si pina in prezent informatii despre unde a activat ca jucator nu se gasesc... 

Categories:
Comments

Pe ei cine îi întreabă?  Navigind pe net am gasit un articol destul de interesant si plin de realitate scris de jurnalistul Victor Mosneag despre situatia de la Zimbru din ultimul timp... Articolul a fost postat pe blogul sau acum 3 luni insa luând in considerare ca situatia la club a ramas aceiasi articolul e foarte actual si acum. Va ramine numai sa cititi articolul si sa speram ca va veni si timpul când o sa ne bucuram de victoriile echipei noastre iar articolele date vor fi doar o amintire urita din trecut...  
     Cu câțiva ani în urmă nu-mi permiteam să ratez un meci al echipei Zimbru. La meciurile cu Șheriff sau Dacia era nebunie. Lumea era entuziasmată. Nu vorbesc despre perioada când floarea fotbalistică de la noi era la Zimbru. Atunci când Rebeja, Oprea, Miterev, Cebotari, Epureanu&co făceau spectacol  în cupele europene și duceau Zimbru aproape de grupele Uefa Champions League.


Și atunci era mult mai greu să ajungi în competiția bogaților, ai noștri urmând să joace trei tururi preliminare, cu adversari din ce în ce mai tari. Totul era frumos, cu victorii extraordinare cu Dinamo Tbilisi, egaluri cu PSV Eindhoven…etc. Problema e că nu aveau un stadion la standarde europene, pentru că bătrânul Republican abia că mai făcea față gălăgiei produse de suporteri. Zimbru avea echipă,însă n-avea stadion. Mergeam la stadion chiar cu 2-3 ani în urmă regulat.

   Stadion nou-conducere veche
 Timpul  a trecut, iar Nicolae Ciornâi a făcut pe plac tuturor. A zidit un stadion frumos!  Lumea credea că este un nou început, iar perioada de glorie a Zimbrului e gata să înceapă. La început criticile nu erau așa de dure. Lumea era conștientă că s-au cheltuit bani mulți pentru construcția stadionului. Se gândeau că într-un an, doi Zimbru își va trage un dream-team. Echipa de puști promitea multe. Retragerea lui Ciornâi în umbră însă și-a spus cuvântul. La club nepotismul, neprofesionalismul, bătaia de joc, îngâmfarea, vedetismul, corupția de ce nu, au pus stăpânire pe echipa fanion a Moldovei. Încet dar sigur Dacia a început să aibă din ce în ce mai mulți superteri, iar la meciurile Zimbrului pe o arenă modernă veneau câteva sute de suporteri.
După ce în funcții de conducere au fost propovați  oameni care n-au legătură cu fotbalul, totul a devenit clar. Tinerii fotbaliști își doreau să plece, iar doi dintre cei mai buni au făcut-o chiar la rivala Șheriff. Au fost două lovituri crunte  înfipte în inimile suporterilor zimbriști. Plecările și nemulțumirile erau tot mai frecvente. Puștii molodveni  plecau la mai bine, iar la Zimbru veneau tot felul de jucători refuzați de toate cluburile posibile din lumea asta. Stăteau puțin, luau banii, și plecau. Acum nimeni nu-i mai ține minte. Pe Eugen Ciubotaru însă îl țin minte. La prima echipă a Zimbrului nu i s-a dat nicio șansă. Acum e la Ceahlăul și la echipa națională.  Manoliu,  Molla, Ioniță, Burcovschi, Cucovei au ajuns la Iskra Stali. Majoritatea din ei luptă acum la titlu. De la echipa care promitea titlul la Zimbru  se alesese praful. Vinovații nu-s! De Vlad Goian ce să mai spun? Comparați singuri performanțele sale cu cele ale lui Tabanov!
    

   Generații ratate
Fanii au rama singura valoare a echipei ZimbruAcum a crescut o altă generație. Cei doi Andronici, Demerji, Catan promit un viitor cel puți interesant. Cine însă poate garanta că talentele lor nu se vor risipi, sau că acești jucători talentați nu vor pleca? Bazele a fost puse deja. Igor Armaș, considerat cel mai bun fundaș al echipei în sezonul trecut a și plecat. Alții cred că deja așteaptă o ofertă, iar conducerea nu cred că ar sta mult pe gânduri. Unii ar putea pleca la Șheriff, alții la Dacia sau la Iskra Stali. Așa cei de la Zimbru se vor putea lăuda întradevăr că sunt un Ajax al Moldovei! Însă doar al Moldovei.
Pe site-ul Zimbru.md apare numele lui Dazmir Djgarcava ca fiind șef al echipei. Eu nu am mai auzit de o asemenea funcție într-un club. În organigramă, Ciornâi este președinte de onoare, Cecetov rămâne președinte, iar Juraveli  director general. Nu am deloc încredere în această conducere nici tehnică nici administrativă pe care o are Zimbru, care deși se află de mai mulți ani nu au adus nimic bun, doar au distrus. Și când știi că au făcut doar prostii de ce să-i mai ții? Cum poți să lași pe mâna lor un club de talia Zimbrului? Înțeleg că Ciornâi este ocupat, însă măcar ar trebui să angajeze oameni profesioniști. Înțeleg că clubul este al lui, dar nimeni nu are dreptul să-și bată joc de el. Suporterii  merită performanță, iar dacă aceștia nu o pot aduce, trebuie să vină alții.

      Viitorul pare sumbru
  Acum, degeaba Zimbru are stadion dacă n-are echipă, n-are conducere, n-are antrenor. Mai bine să joci pe un stadion de doi bani, iar lumea să se îmbulzească la intrare. E inexplicabil dintr-un oarecare unghi  cum au fost investiți 10 milioane de euro în 2-3 ani, iar după aceea nimic. Doar s-a stricat tot!
Sunt aproape sigur că și această generație se va pierde. Vor pleca cu primul tren care le va veni în cale. Aici, deși din punct de vedere al infrastructurii totul este perfect, chiar se fac bani cu acele hoteluri, baruri, terenuri de tenis, jucătorii sunt plătiți prost, antrenați prost, conduși prost!Aici nu au viitor, nu au cum să crească, să se dezvolte, să ducă un trai decent. Sunt multe de spus, însă ce folos? Nimeni nu ascultă sfaturile superterilor! Ei acolo își fac interesele. Zimbru a devenit o afacere și nicidecum un club de fotbal! Rușine conducerii! Cu jucătorii pe care i-a avut și crescut Zimbru în ultimii ani lua acum lejer titlul. Ulterior îi vindeau pe milioane. Ei însă nu știu a face fotbal!
  PS: Este doar o parere personala, pe alocuri subiectivă. Voi mai reveni la subiect!

sursa  teribil.wordpress.com

Categories:
Comments


  Echipa Zimbru a jucat primul meci-test. Jocul a avut loc pe teren artificial al CPTF "Zimbru". Adversara echipei lui Ivan Tabanov a fost Iskra-Stal Rîbniţa. Partida s-a încheiat cu scorul 1-1. Pentru Zimbru a marcat Piotr Hvorosteanov, pentru Iskra-Stal a punctat Kilikevici. În componenţa galben-verzilor au jucat doi fotbalişti aflaţi în probe: atacantul Serghei Ciuico, care anterior a jucat pentru Dacia şi Politehnica, şi un alt atacant din Ucraina Oleg Popov din Dnestr Ovidiopol.

Componenţa echipei Zimbru: Calancea (Chirinciuc), Muntean, Cojocari, Boghiu, Mardari, Hvorosteanov (Avram), Demerji, Secrieru, Catan (Făureanu), Sidorenco (M. Antoniuc), Ciuico (Trofin), Popov (Mihalachi).  


Categories:
Comments
Comments
Comments
Comments


  Azi pe linga traditionala sarbatoare "Nasterea Domnului" mai avem un motiv de sarbatoare... Prietenul nostru Sandu isi serbeaza Ziua de Nastere... Din partea noastra : "La multi ani,  fericire,  iubire,  noroc si la multe dorinte implinite"....

Categories:
Comments


   Bucuria vine din lucrurile marunte, linistea din suflet, iar caldura din inima.
Va doresc sa le aveti pe toate, alaturi de cei dragi!

Craciun fericit si Sarbatori fericite!

Categories:
Comments

Jucătorii de la Zimbru şi de la Academia au păreri contradictorii vizavi de noua funcţie a lui Dobrovolski. În timp ce zimbrii îl aşteaptă cu braţele deschise, cei de la Academia nu par a fi încântaţi. Zimbru şi Academia ar putea fuziona în urma negocierilor dintre Ciornîi şi Dobrovolski.


În Regulamentul Federaţiei Moldoveneşti de Fotbal nu se spune nimic despre angajarea concomitentă a unei singure persoane la două cluburi diferite. Astfel, Igor Dobrovolski ar putea să fie patron la Academia şi Director Sportiv la Zimbru în acelaşi timp. Academia şi Zimbru sunt adversare în Divizia Naţională a Moldovei.

sursa publika.md citat de unimedia.md

Categories:
Comments
Comments

64602709




Categories:
Comments


  Patronul lui FC Zimbru, Nicolae Ciornîi s-a săturat ca echipa sa nu mai câştige campionatul din R. Moldova şi în acest sens vrea să-l aducă la echipă pe campionul olimpic şi actualul selecţioner al reprezentativei R. Moldova, Igor Dobrovolski.

   „Actualmente port negocieri cu Igor Dobrovolski, pentru ca acesta să preia funcţia de director tehnic la FC Zimbru. El este un adevărat profesionist, iar de fotbal trebuie să se ocupe anume profesioniştii. Cred că odată cu venirea acestuia FC Zimbru va avea rezultate foarte bune şi nu numai în campionatul intern, ci şi în cupele europene”, a spus Nicolae Ciornîi, care la vârsta de 60 de ani s-a lansat în politică.

  FC Zimbru nu a mai câştigat campionatul de nouă ani, iar acum ocupă locul şase în clasamentul Diviziei Naţionale, la 20 de puncte în urma liderului FC Sheriff. Ciornîi recunoaşte că nu este mulţumit de aceste rezultate, dar nu promite că va fi întărită echipa. „Vom miza în continuare pe discipolii şcolii noastre de fotbal. Poate pe viitor vom aduce şi stranieri la echipă. Nu avem bani ca să aducem jucători puternici din afară”, a mai adăugat milionarul.

Dobrovolski vine, dar cu o condiţie
Dobrovolski nu a comenta aceste declaraţii. Surse apropiate selecţionerului au spus că venirea lui la FC Zimbru depinde anume dacă va fi întărită echipa. „El vrea jucători care să se bată la titlu cu cei de la FC Sheriff”.

Juravel: E foarte bine că Nicolae Ciornîi s-a lansat în politică
Directorul celor de la FC Zimbru, Gheorghe Juravel a salutat lansarea în politică a lui Ciornîi. "În aşa fel dumnealui va fi mult mai aproape de echipă şi cred că va fi un lucru benefic pentru noi. Asta îi va face pe toţi mai responsabili". 
 

Categories:
Comments

  Urmatorul articol nu prea are treaba cu ce ne ocupam noi pe situl dat;-))) dar am hotarit sa-l postezi din simplu motiv ca e vorba despre presedintele clubului  noastru - Zimbru Chisinau.


  Unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din Moldova a decis să se lanseze în politică. Nicolae Ciornîi este, pe moment, vicepreşedinte al Companiei "Lukoil", patronul clubului sportiv “Zimbru” , are proprietăţi în Republica Moldova, România, Rusia  şi are o avere estimată de către unii experţi la 300-500 de milioane de dolari. Despre plecarea sa din compania “Lukoil” şi lansarea în politică, Ciornîi va anunţa mâine, 16 decembrie, în cadrul unei conferinţe de presă.


"Nicolae Ciornîi are vârstă  de 56 de ani şi este economist de specialitate. A absolvit Institutul pentru economie şi comerţ de la Moscova şi se menţine la moment în topul celor mai influenţi oameni din Moldova", scrie revista Vip Magazin.

Potrivit aceleiaşi surse, Ciornîi a contribuit esenţial la consolidarea companiei LUKOIL-Moldova şi a pus umărul la dezvoltarea LUKOIL-România, LUKOIL-Ucraina, LUKOIL-Ungaria.

Potrivit revistei Vipmagazin, Nicolae Ciornîi are cetăţenie română şi relaţii foarte bune la Moscova.

Într-un interviu acordat revistei VIPmagazin în luna octombrie, Ciornîi declarat că nu se implică în politică sub nicio formă.

Sursa: UNIMEDIA
Reporter: Maia Visterniceanu 


    p.s   Acum stau si ma gindesc putin... Vestea cu lansarea lui in politica o socot ca una rea pentru noi. Prea mult e stimat D-nul Ciorni de catre noi (sau cel putin de mine personal) si sincer imi pare rau ca se aventureaza in politica noastra cea mirsava si murdara... Un om daca e muscat de zombi devine unul din ei... 

  Referitor la stirea de abandonarea a postului de vicepresedinte a companieie "Lukoil" eu personal ma bucur foarte mult! Daca pina acum D-nul Ciornii era prea ocupat si nu-i mai pasa de "Zimbru"(lasind echipa pe miina unor nesimtiti care practic au distrus clubul) pai acum  putem cel putin spera ca pe viitor se va gindi mai mult la club sau  ii va atrage mai multa atentie...

 

Categories:
Comments





Cine merge???

Categories:
Comments
Comments

Obişnuită odinioară cu titlul de campioană, Zimbru Chişinău a devenit în prezent o echipă de pluton. Din anul 2007, în vitrina „galben verzilor” nu a mai ajuns niciun trofeu, fapt care i-a adus pe suporteri în pragul disperării.


sursa jurnaltv.md

Categories:
Comments


  Cel mai titrat fotbalist moldovean, Ion Testimiţeanu şi-a încheiat, luni, cariera de jucător la 35 de ani, iar acum se gândeşte serios să candideze pentru preşedinţia R. Moldova.

  Despre această intenţie Testimiţeanu a anunţat acum câţiva ani, dar acum când nu va mai juca fotbal profesionist vrea să-şi atingă şi acest obiectiv. Fostul fotbalist care a devenit campion cu trei echipe diferite nu vrea acest post pentru ca să fie în centrul atenţiei, ci pentru ca să ajute populaţia R. Moldova.

  „Chiar îmi doresc cu adevărat să ajut ţara mea să iasă din sărăcie, iar cetăţenii să aibă un trai decent. Poate o să antrenezi câţiva ani, iar ulterior pot să candidez şi la Preşedinţia R. Moldova. Cred că aşi putea face faţă, la fel cum o făceam ca jucător”, a spus Ion Testimiţeanu.

  Acesta are acum 35 ani şi ar putea antrena până la 40 de ani. Candidatul la preşedinţia R. Moldova trebuie să aibă 40 de ani. Astfel, dacă nu va intra într-un partid politic, Testimiţeanu trebuie să aştepte modificarea Constituţiei pentru a fi ales de popor şi nu de Parlament. 

Categories:
Comments

      Astazi ,10 Decembrie bunul nostru prieten si coleg Denizo isi sarbatoreste Ziua de Nastere!!!  Din partea prietenilor din Oastea Fiara  iti uram :
  
Sa cresti mare si cuminte,
Multi ani de-acu-nainte
S-ai parte de fericire
Sanatate si iubire,
De tot ce-i mai bun pe lume
De la noi doar ganduri bune
S-ajungi 100 de ani
Mult noroc si LA MULTI ANI!




Categories:
Comments


  “Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici, autostrazi mai largi, dar minti mai inguste… Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.”- Octavian Paler

   Acest articol nu este legat neaparat numai de ultraserie si de ultrasi el fiind valabil pentru intreg fotbalul romanesc dar, cu putina ingaduinta, l-am incadrat in seria “Suferintelor”. Sunt lucruri care probabil au mai fost spune si de altii, lucuri care le gandim multi dintre noi.

  Evolutia societatii occidentale a indus aparitia unor cuvinte noi care sa reliefeze mai pregnant noi tendinte si situatii. Astfel a aparut fenomenul “downshifting” care reprezinta refuzul de a deveni sclavul valorilor materiale care se manifesta prin bani, functii si putere. Ideea de baza este aceea ca, pentru a trai si a fi multumit de tine insuti, nu trebuie sa faci orice pentru a obtine bani, ci este necesar sa ai inteligenta sa stii sa fii fericit, sa stii sa traiesti. Exista multe alte “nimicuri” care pot compensa, macar partial, diferenta intre expresiile “a avea bani” si “a fi putred de bogat”.
   Acest termen de “downshifting” poate parea superfluu si multi vor crede ca el nu are de-a face cu noi, romanii fiind in plin materialism grosolan si exarcerbat, acumularea materiala fiind principalul scop in viata.
Dar se pare ca termenul poate fi utilizat si in jurul nostru, al suporterilor. Astfel, refuzul unor grupari de suporteri de inregimentare, este una din fatetele termenului in discutie. Unii iau bani de la club prin intermediul diverselor facilitati acordate si le folosesc pentru deplasari si pentru coregrafii cu care apoi se mandresc. Si in acest caz nu poti sa le pretinzi ca sa atace cu prea multa usurinta conducerea clubului care le inlesneste strangerea de fonduri. Nu poti cere tuturor sa renunte la dorinta de a cere bani de la altcineva care are. Dar, pe de alta parte, exista si o serie intreaga de suporteri care prefera sa sacrifice confortul material pentru o libertate de opinie, pentru a putea critica. De aici si expresia: ˝eu sunt ultra nu ca tine…˝ . Sa fim convinsi ca, la nivelul actual de trai in Romania, este foarte greu ca o galerie care sa realizeze numai din bani proprii, coregrafii si deplasari pentru a fi alaturi de echipa iubita.
   Dar si in cazul jucatorilor si conducatorilor din fotbalul romanesc se poate aplica acest termen. Desi majoritatea lor nu au trait in plin capitalism, acolo unde societatea incepe sa se indoiasca de scopul obisnuitei curse a achizitiilor materiale, iata ca romanii nostrii au devenit un prototip al esticului. Se imbraca elegant, mai ceva ca cel din Vest, isi cumpara o masina scumpa doar in mod ostentativ si excesiv, isi ia ceas de mii de dolari, avand dorinta de a fi invidiat pentru bunastarea materiala pe care o coreleaza cu reusita sociala sau cu cea existentiala.
   Si daca ne referim doar la acele personaje detestabile care au ajuns sa patroneze fotbalul romanesc, majoritatea sunt un model tipic al parvenitilor care considera ca “banii permit orice” si ca statutul social pe care il considera ei ca l-au atins, reprezinta Everestul evolutiei lor umane. In cazul lor cred ca este vorba de o nevoie psihilogica pe care, voit sau din intamplare, ei incearca sa o foloseasca ca un mijloc de manipulare.
Un mare futurolog declara ca oamenii nu mai investesc in semenii lor, ci in obiecte pasagere. Si aceasta duce la pierderea culturii de relatie si oamenii se pierd intr-o miscare browniana. Acest lucru este valabil pe deplin si in fotbalul romanesc. Noi nu vrem asta, la echipele noastre favorite. Noi vrem stabilitate, performanta, dragoste fata de culori, respect si daruire!
   Dati-ne astea si ne veti cuceri. Pentru reusita trebuie sa conlucreze conducerea cu antrenorii cu jucatorii si cu suporterii. Daca o veriga se pierde, lantul este in pericol sa se rupa!

Categories:
Comments


   La Timişoara, ultimul meci al anului pe teren propriu înseamnă de fiecare dată şi un moment de reculegere pentru oamenii care în urmă cu 20 de ani ieşeau în stradă pentru libertate.
  Aşa a fost şi aseară la meciul cu Pandurii. Commando Viola a arborat o pânză imensă de doliu pe care era pictată o reproducere a Operei, clădirea în faţa căreia s-au strâns oamenii în 1989.
  Deasupra peluzei, a fost afişat mesajul “de 20 de ani numele voastre înseamnă libertate”, iar de jur împrejurul sectoarelor din galerie au fost afişate zeci de bannere pe care erau scrise nume ale eroilor din acel decembrie însângerat.
  Deşi neanunţat, momentul de reculegere a fost păstrat de cei 4.000 de oameni prezenţi aseară la meci, iniţiativa galeriei fiind aplaudată şi însoţită de scandări de respect

Sursa: Prosport

Categories:
Comments




Sheriff învinge Zimbru cu 3-0 şi devine lidera campionatului. VEZI VIDEO
Foto: fc-sheriff.com

Sheriff Tiraspol a câştigat partida disputată pe teren propriu în compania rivalei Zimbru Chişinău, scor 3-0. Meciul a contat pentru etapa I a Diviziei Naţionale (DN) şi a avut loc în după-amiaza zilei de ieri. Golurile gazdelor au fost marcate de V. Brankovic (33), V. Volcov (49), C. Arbănaş (82) (vezi video).

Sheriff: Melenciuc, Da Costa, Volcov (Suvorov, 75), Tarhnişvili, Corneencov (Haciaturov, 86), Franca, Erokhin, Arbănaş, Diedhiou, Mamah (Ţînea, 88), Brankovic. Antrenor: Leonid Kuciuk

Zimbru: Calancea, Testemiţanu, Mardari (O. Andronic, 70), Cojocari, Catan (Demerji, 63), Al. Antoniuc, Erhan, Sofroni, Secrieru, Sidorenco (M. Antoniuc, 82), Popuşoi. Antrenor: Ivan Tabanov



În urma acestui rezultat, Sheriff Tiraspol urcă pe primul loc în clasamentul DN, cu 44 de puncte după 18 etape. Locul secund este ocupat de Iskra-Stal (42 pct., 19 etape disputate), urmată de Dacia Chişinău (42 pct., 19 etape jucate). Zimbru se clasează abia pe poziţia a 8-a, cu 24 de puncte acumulate în 18 etape.

Sursa: UNIMEDIA

Categories:
Comments


   In primul episod al “suferintelor” spuneam ca o parte de vina pentru actuala stare a fenomenului ultras din Romania o au cei cu vechi state in peluze, cei care au participat la “vremurile de aur”, cei care au o “istorie” in spate. Si una din vini era aceea ca nu s-au implicat mai mult in cresterea tinerei generatii, ca au crezut ca exemplul personal va fi urmat, ca au crezut ca, asa cum ei au stat zile si nopti citind si studiind SuperTifo si apoi comentand si disecand trecutul si respectivul prezent al fenomenului in Europa, in special in Italia, si cei tineri au acceasi sete de cunoastere si intelegere. Din pacate, nu a fost si nu este deloc asa.
  In peluzele din Romania exista multi tineri astfel incat media de varsta a gruparilor este de 20-22 de ani, asta in comparatie cu multe din brigazile din Europa care oscileaza intre 25-27 de ani si 30-32 de ani. Dar nu numai asta conteaza, pentru ca principala calitate a unui ultras, ceea ce il defineste si il diferentiaza de un simplu suporter, este mentalitatea. Si acest lucru nu poate fi realizat deplin la o varsta la care personalitatea este inca in formare iar cararile vietii au foarte multe necunoscute. Citeam mai demult pe un site al unei foste brigazi din Romania ca unul dintre lucrurile importante pentru un ultras este sa aiba un serviciu stabil si o viata de familie clara, pentru a putea astfel sa aiba o independenta financiara care sa ii permita sa nu faca nici un fel de compromis material si de asemenea sa poata sa se dedice trup si suflet.
   Trebuie sa recunoastem, cu durere in suflet pentru unii, pentru altii cu nepasare, ca multi dintre cei care populeaza peluzele romanesti nu au aproape nimic in comun cu mentalitatea ultra. Multi vin doar pentru ca e la moda, pentru ca acolo merg prietenii lor, sau pentru ca se considera ca ultraseria este un loc unde fronda este la loc de cinste, unde este posibil sa faci aproape orice cu riscuri mai mici de a suporta consecintele.               Teribilismul este de multe ori un alt motiv pentru care peluzele atrag tinerii. Este un lucru foarte bun ca tinerii sa vina in peluza, si asta ar trebui sa fie un scop al brigazilor, dar treaba aceasta trebuie sa fie facuta cu maturitate si cu simt critic. Si zic asta pentru ca acum multi dintre “pustii” peluzelor nu fac aproape nimic altceva decat sa incerce sa iasa in evidenta, sa fie cool, sa se faca cunoscuti si sa iasa in evidenta.
   Sunt multi asa-zisi ultrasi, mai exact autointitulati ultrasi care vin de 2-3 ani in peluza, au facut cateva zeci de deplasari, au dat cateva torte si fumigene (asta mai ales in ultimul an) si care se cred veterani si care considera ca “ultraseria nu mai are secrete fata de mine”. Dar ei uita ca multe dintre deplasari au fost facute pe banii clubului sau pe bani foarte putini fata de numarul kilometrilor parcursi (si nu se intreaba cine a dat diferenta de bani), uita ca obiectele pirotehnice nu fac decat sa intregeasca o activitate ultra nu ca reprezinta ele insele varful aisbergului ultra, uita ca exista in jurul lor (sau au existat) ultrasi sau chiar simpli suporteri care au facut de zeci de ori mai multe deplasari pe banii proprii, care au batut cu trenul zeci de mii de kilometri mancand la comun pe o hartie de ziar o paine cu salam si care si-au pus la bataie toate economiile pentru aceasta. Ei faceau asta de placere, pentru ca simteau si spuneau celor din familie “trebuie sa ma duc, ca altfel nu se joaca fara mine”. Glumesc acum, desigur, dar gluma are un sambure de adevar. Si ca tot am amintit despre torte, nu am inteles si nu o sa inteleg niciodata, am mai spus asta, ce este ultras in a arunca cu torta in adversari sau in teren. Si mai de neinteles este cand aceiasi ultrasi care fac asta sau care ar vrea sa o faca, pe plan declarativ se arata total impotriva si se mai si plang ca “nu suntem lasati sa facem atmosfera”.
   In peluzele romanesti nu exista respect si asta este o alta problema a fenomenului romanesc. Atat pentru cei care au facut “istorie” cat si fata de cei care mai incearca sa faca ceva, indiferent de varsta. Ceea ce conteaza mai mult este sa critici ceea ce fac altii decat sa pui tu mana sa faci ceva. Cel mai usor este sa dai din gura decat sa iti pui capul la contributie, cel mai simplu este sa razi de realizarile altora decat sa deschizi baierile pungii si sa pui mana pe o pensula.
   Unii din tinerii din zilele de azi care vin in peluze stau in fata oglinzii sa se gandeasca ce tricou de firma sa isi puna, care ochelari de soare se asorteaza mai bine, apoi isi ung parul cu gel ca sa stea cool, dau telefoane ca sa stabileasca la cat se intalnesc pentru berile de dinainte de meci, apoi isi cauta adidasii de firma, isi pun sapca de firma si pleaca bucurosi la meci. Va intrebati poate unde este fularul, unde este steagul de fluturat, unde este japoneza? Eee, nu mai este cool asa, a trecut vremea asta, fularul este intr-un geamantan, steagul s-a rupt pe vremea cand era copil, iar de japoneza nu a mai avut timp sa o faca (sau isi ia o japoneza de la brutarie :) )). Iar steagul de gard fie este la “aia mici” (adica care e de cateva luni in peluza nu de ditamai 2-3 ani ca el), fie este carat de una din fetele din brigada, ca nu cumva sa fie atacat si sa se faca de ras ca a ramas fara steag (nu ar fi paguba ca se face altul). Apoi la stadion in timpul meciului schimba impresii cu prietenii, sare pe gard la gol ca sa dea bine in poze, revine in peluza si se duce la gardul dinspre peluza adversa, face semne de taierea gatului si isi umfla muschii dandu-se violent si dur, se intoarce la amicii sai sa mai afle un nou banc, inca un pic de panarama si gata meciul. Dar nu canta? Nu isi incurajeaza echipa? Nu sufera sau nu se bucura la fiecare gol, la fiecare ratare, nu “traieste” meciul? Nu, Domane fereste, ca doar nu risca sa isi strice vocea, sa nu oboseasca si sa nu transpire si sa nu i se mai simta mirosul de parfum.
    Nu toti sunt asa, dar sunt multi care uita ca meciul nu dureaza decat 2 ore in care trebuie sa dai tot ce poti.
Si atunci de ce se autonumeste ultras?  Ca e la moda?  Ca suna bine?   Ca e cool?  Cate un pic din fiecare poate.

Categories:
Comments


_GA_0698


Categories:
Comments


    Am intrat azi pe blogul unui prieten si am citit ultima lui postare, despre asa-zisul derby (asa-zis pentru ca din punctul meu de vedere nu a fost deloc un derby, nici pe teren nici in peluze) Steaua-Dinamo de saptamana trecuta. Titlul lui este “Inca un Derby bifat… n-am de pierdut, dar nici de castigat”. Si, desi vorbeste despre Dinamo si Steaua, articolul contine multe lucruri legate de ceea ce se intampla in lumea peluzelor din Romania. Asa ca, avand acordul autorului, acest articol a devenit episodul 4 din seria “Suferintelor” ultrasilor romani.

Daca ma gandesc un pic am ajuns sa contabilizez chiar un pic peste 30 de derby-uri Dinamo-Steaua vazute pe stadion. Fara sa vreau le-am impartit, ca si toata activitatea asta de peluze din Romania, in doua perioade. Inainte si dupa… apraitia internetului. Cum imparte Revolutia din 89 istoria recenta a Romaniei. Nu trebuie condamnat internetul, e un lucru firesc, toate se invart in jurul lui si nu e daunator decat pentru idiotii care nu-l folosesc la ce trebuie. Doar ca trebuie sa fim constienti, astia care au vazut si anii 90, ca exista cu adevarat aceste doua perioade distincte. Nu fac acum o comparatie, ca nu prea intereseaza, ci vreau doar sa mai constat si eu, ca multi altii, ca am ajuns cu totii intr-un punct mort, lipsit de orice farmec. Si iar n-as prea vrea sa comentez la modul general, ci sa am plang un pic despre mine ca o baba, ca tare mai imi place.
     La al 30-lea meu derby era cat pe ce sa nu ajung… Motivele sunt puerile, desigur, dar pe mine ma rod. Dar am fost slab si am mers, poate pentru ca eram constient ca daca nu mai merg acum, as fi putut renunta definitiv. Ii spuneam unui prieten care dupa cativa ani buni de stadion, a refuzat brusc sa mai vina, dezgustat de cacaturile de la club… ca nu e normal, nu pentru ce se intampla pe teren si in loje trebuie sa vina. Ii mai ziceam mandru, ca eu o sa refuz sa mai vin pe stadion doar cand n-o sa-mi mai faca placere sa stau langa baietii cu care stau acum. N-am ajuns la asa ceva, dar de multe ori incep sa-mi pun intrebari idioate. Nu cumva rolul baietilor de peluza a cam luat sfarsit? Cat de mult mai “coloreaza” derby-urile cei din peluza? Exista oare posibilitatea sa mergem la meciuri din inertie, doar pentru a bifa prezenta, iar peluzele sa conteze mult prea putin in tot circula sta?

   Ma uitam in filmuletul asta la “cortegiul” cainilor care a pornit spre Ghencea vineri seara. Ce diferenta imensa intre cum arata acum si cum arata acum nu mai mult de 5-6 ani! Inainte, faptul ca nu aveai fular la gat avea o singura scuza… lipsa crunta a banilor, ba chiar uneori a magazinelor cu asa ceva. Acum baietii isi pun cele mai bune toale pe ei, ca flacaii de la sat cand ies duminica la hora. Nu e chiar rau sa vezi cateva sute de oameni la un loc care sunt imbracati bine, dar despre moda in peluzele romanesti… cu alta ocazie. Sunt de acord cu tzoalele de firma ce se poarta prin peluza, atata timp cat nu sunt gen Bamboo, dar parca tre sa mai bata si ceva in piept…
     Daca privim poza cortegiului, de prin 96 sau 97, vedem un fel de entuziasm in fata aparatului foto, asa era lumea atunci, erai mandru ca te filmeaza. Sa stie lumea ce faci tu pentru echipa. Acum nu mai vrem sa fim filmati… Ii inteleg pe cei cu probleme reale cu militia, dar ceilalti de ce dracu se feresc?! De mama, de sef, de vecinul de la 2 care are poster cu Radoi… de cine dracu? Dar cat de bine dai la poza daca apari cu baticul pe gura si gluga-n cap!.. Nu vrei sa fii filmat, dar tragi intens cu coada ochilui peste batic, doar-doar te prinde si pe tine in poza. Apropo de laudat cu poze… Aceasta este o poza foarte veche, as zice “document” si cred ca este cunoscuta de majoritatea cainilor. Eu eram mai timid, dar toata lumea era entuziasmata de aparitia aparatului foto. Erau vremuri atat de placute prin simplitatea lor! Odata cand cortegiul a mers pe Dorobanti, nu mai stiu daca pe Ghencea sau Giulesti, cand am trecut prin fata magazinului “Dialog”, sponsor al Stelei, instantaneu mii de oameni au strigat “Dialog, muie Dialog”, o chestie pe cat de puierila, pe atat de misto. Vineri am auzit chiar strigandu-se o chestie cam tot de pe vreme aia… “Se sperie lumea, scrie in ziare… Cum se comporta cainii-n deplasare”.
   Inca se mai strange lume pentru derby, dar la cum ne-am prezentat vineri si unii si altii, ar trebui sa constientizam dracu ca suntem “noapte buna”. Daca pe unii ii inteleg ca vor neaparat violenta (pe cei care sunt in stare de ea, nu pe toti parlitii), n-o sa-i inteleg niciodata pe cei care nu canta! Ce mama dracu mai cauti acolo daca nu canti… in cel mai rau caz dai din gura sa te vada lumea?!?! Cum pot unii fraieri de peste 30 de ani sa cante ca tampitii pana le bubuie capul, si nu ma refer la mine… iar altii doar sa se zgaiasca non stop la rivali, asteptand momentul cand sa traga de gard?! Cum p..a mea sa nu-mi scuip ficatii din mine cand ii vad pe “tampitii” aia cu portavocea cum lesina incercand sa resusciteze peluza?
   Ma gandesc ca am ajuns in stadiul asta pentru ca si cascam prea mult gura la presa si la conducatori. Si uite asa, si ei si noi am diluat derby-ul de l-au gasit dracii. Cainii au cantat prost si nu din cauza ca erau putini, stelistii parca si mai prost la cati erau, mesajele lor au fost halucinant de subtiri, coregrafii pa, nelipsitele pietre din partea lor, alaturi de niste chestii pirotehnice dubioase, la care paradoxal cainii nu prea au ripostat… Unde dracu au disparut protestele la adresa conducerii si represiunii? Mai ales acum cand ne ardea camasa… nu ma refer la protest comun sau neaparat la acest meci, ci asa in general. In teren cel mai de cacat meci dintre cele doua echipe pe care l-am vazut in viata mea. Spunea un prieten… “am fost obligati sa asistam la ce poate fi mai pervers si haios in acelasi timp: duelul dintre 11 pizde (Dinamo) si 11 impotenti (Steaua). Si, cum era si de asteptat dupa ce s-a intamplat in teren, actul s-a terminat cu……degetul..”
   Meciul asta a devenit doar un bun pretext pentru capturi cu orice pret, pari in cap la nimereala sau etalarea ultimelor noutati vestimentare. Pana la urma singurul care a onorat cat de cat intalnirea a fost Lacatus… Am primit cu mare satisfactie gestul sau. I-a dat presei de lucru, ca tot au cautat saracii si-n cacat s-o puna de un reportaj cu violenta.. si n-au dat decat de o gospodina gravida care relata de un geam spart. Cat de penibil a devenit Derby-ul daca ne incolteste ideea de blat, daca nici un jucator din teren nu simte nimic pentru acest meci, daca scarbele alea se amuza amical intre ele la iesirea din loje… iar noi in peluze doar mai bifam o prezenta la marele meci!
sursa aici

Categories:
Comments


  De data aceasta textul “episod”-ului este scris de unul dintre cititorii acestui site, si consider ca merita sa fie un articol de sine statator. Ideile care sunt cuprinse in randurile de mai jos, coincid in mare parte cu ceea ce gandesc si eu. Asa ca va invit sa cititi aceste randuri, poate regasiti in portretul schitat de autorul acestor randuri, tocmai pe cel care a stat langa voi in peluza la meciul din week-endul care tocmai a trecut. O remarca trebuie sa mai fac, autorul prin termenul “copii” se refera nu numai la cei mai tineri, ci si la cei veniti de putin timp in peluze.

   Romanului i-a placut mereu sa se faca cunoscut, sa incerce sa iasa in evidenta, sa il vada “baietii”. Nu mai e cool sa fii intr-un grup, iar daca esti, e bine sa fii intr-un grup cat mai mic, pe care oricum o sa il parasesti pentru alt grup. pentru ca oricum, niciunul nu e demn de tine. Copii din ziua de azi, care vin de un an pe stadioane si care au dat 2 torte , au facut 7 deplasari si 2 steaguri se cred veterani. Se plang de cat de greu le este. Cate sacrificii fac ei si cat de incapabili sunt altii. Copii din ziua de azi conteaza foarte mult pentru declinul in care ne aflam. Sunt vesnic nemultumiti de cei din jur si mai ales de cei care pe vremea cand ei tineau cu steaua, cei pe care ei ii critica dadeau fumigene, torte, faceau mesaje, coregrafii si deplasari pe la Arad, Timisoara, Cluj etc.
    Copii din ziua de azi daca fac un steag sau dau o idee de mesaj, vreo 2 ani se lauda la tot poporul, fara sa isi dea seama ca altii au facut de 100 de ori mai multe lucruri ca ei si totusi…au ramas modesti. Nu internetul ne strica noua fenomenul, ci dorinta unora dintre noi care vor cu orice chip sa iasa in evidenta, sa se faca cunoscuti. Acei oameni care fac deplasari, numai pt. a sta la bere cu alti baieti de prin alte peluze si pentru a-si castiga respectul, nestiind insa pe ce loc se afla echipa lor. Acesti “veterani” cu 1,2 ani “de peluza” sunt unii dintre cei care ne-au adus unde suntem acum. Ma uit pe pozele pe care adminul le pune pe aici si nu numai, si vad oameni la 40-45 de ani care vin in peluza. Oare ei tot asa se vaicaresc de cei din jur?
    De ce ei nu renunta ca “veteranii” pe care ii avem cu totii in peluze, pe motiv ca “nu se mai poate…nu am cu cine…”. In fiecare grup si pelzua exista acesti pasageri. Noi romanii nu avem continuitate si unitate. Noi preferam sa ne vaitam de cat de greu ne este noua, fara sa ne dam seama ca si altora le este la fel de greu sau mai greu. Noi suntem cei mai tari, cei mai suferinzi, cu cele mai aspre legi, cu oameni incompetenti in jurul nostru. Noi suntem cei care schimbam grupurile ca pe ciorapi, insa ne numim independenti. Noi suntem unii dintre cei mai suferinzi oameni la nivel de suporteri din Europa probabil. De asta avem grupuri de 3 insi, insa avem multi independenti. Rezultatele? Se vad cu ochiul liber.
    Bineinteles ca nu am vorbit de toate motivele pe care eu le consider ca au participat la declinul nostru, al suporterilor romani. Asta ar fi insemnat sa nu mai terminam pana maine.

Categories:
Comments
Comments

   Astazi continuam cu partea a 2-a a articolului "Suferintele" ultrasului român si anume cu Epizodul 2-"Internetul este de vina?" Nu ne ramine dekit sa savuram articolul:


   De multe ori cand am discutat cu baieti cu vechime in diferite peluze, atunci cand am intrebat de ce nu mai exista atmosfera si entuziasmul de altadata, am primit o replica care m-a lasat stupefiat “din cauza internetului”. Cand aud acest raspuns, pe de o parte ma pufneste rasul, dar pe de alta parte ma ingrijoreaza faptul ca exista in peluze oameni care chiar cred asta, care sunt convinsi ca una din principalele cauze pentru care “fenomenul” romanesc este pe duca, este existenta internetului.
   Dupa parerea mea este ca si cum am blama masinile pentru ca anual mor milioane de oameni pe soselele lumii si ca era mai sigur si mai sanatos pe vremea cand se mergea pe jos.
Aceiasi oameni care blameaza mass-media ca este nostalgica dupa anii 80-90 cand meciurile se disputau “intr-un climat de ordine si disciplina ” (citat din ziarele vremii :) ) ) si raspund, normal si logic, ca “nu putem trai in trecut, lumea evolueaza in bine sau in rau, dar timpul nu sta in loc si ca sa rezisti trebuie sa te acomodezi si sa te adaptezi”, sunt impotriva internetului care “a omorat fenomenul”.
   Unii dintre ei intra pe net si urmaresc ce se intampla in fenomenul european si mondial, altii refuza si sunt interesati doar de ceea ce se intampla in curtea echipei lor. Dar si unii si altii apeleaza zi de zi la facilitatile internetului in viata lor particulara si profesionala.
Ce ma frapeaza este ca, cu un simplu click pe google, fiecare dintre ei pot gasi zeci si sute de site-uri ale gruparilor ultras din toata lumea, incepand de la marile si istoricele brigazi din Italia si Spania pana la insignifiantele grupari din ligile 4 si 5 din Polonia sau Rusia (asta ca sa ma limitez doar la teritoriul european).
   Aud si citesc replici de genul “era mai bine fara internet, fara poze si fara video” si ma crucesc. Cum este posibil ca in secolul 21 sa existe oameni care sa gandeasca astfel? Se pare ca multi nu au inteles ca site-urile de brigada/peluza sunt organele principale de comunicare a grupurilor/peluzelor, dar acest lucru nu ii face pe ultrasi sa uite ideea principala si anume ca activitatea ultras se desfasoara primordial pe stadion. Pe de alta parte site-urile ultras sunt locuri in care cei interesati pot gasi informatii cat mai recente si mai interesante despre ceea ce se petrece in arealul ultras, ce este mai interesant, etc. In acelasi timp forumurile ultras sunt locurile unde se pot face schimburi de opinii, se impartasesc idei si pareri, se discuta in contradictoriu, etc.      Depinde doa de noi pentru a face distinctia intre postarile/comentarile de folos si maculatura.
   “Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire” spunea Rudyard Kipling. Asa ca multi am ajuns sa percepem faptul ca prin site-urile si forumurile ultra se realizeaza o comunicare prin care se poate transmite si celorlalti o anumita “cantitate” de informatie, fie pentru a atentiona, fie pentru a informa, pentru a explica, a descrie etc. Totul depinde de gradul de inteligenta si de perceptie al celor care citesc pentru a stii ce sa faca cu aceea informatie. Cei vechi au invatat despre fenomen cu SuperTifo, care este dupa multi etalonul. De acolo au invatat aproape tot despre fenomen, au citit cronici ultra ale meciurilor, au admirat poze cu realizarile ultras, au aflat informatii despre istoria diverselor grupari mari si mici di Italia sau de prin Europa, s-au informat despre tendinte si curente in voga, etc. Dar, asa cum cartile electronice inlocuiesc cartile in format traditional, sau site-urile ziarelor de sport sunt mai citite decat ziarele tiparite, asa si site-urile ultras incep sa ia locul revistelor de specialitate. Si in Romania au existat mai multe tentative de aparitie a unor reviste de specialitate, dar, dupa un timp mai mare sau mai mic, totul s-a stins in nepasare.

   Concluzia este ca, din punctul meu de vedere, nu internetul este de vina pentru decaderea fenomenului in Romania, ci una din principalele motive este lipsa mentalitatii reale a unei parti a ultrasilor romani. Atata timp cat exista grupari ultra formate din 5-7 oameni, atata timp cat oameni care vin de 3-5 luni in peluza sunt primiti in grupari ca sa “fim si noi mai multi”, atata timp cat peluzele accepta aparitia perpetua de noi grupari fara nici o ratiune, atata timp cat in peluzele romanesti este un amalgam de ultras&casual&hools fara nici o distinctiesi delimitare, atata timp cat a captura un steag sau a bate niste rivali este mai important decat a face o coregrafie sau un mesaj, atata timp cat nimeni nu este preocupat sa ii “educe” pe noii-veniti in peluza in spiritul ultras, etc, fenomenul ultras in Romania este in cedere libera.

Categories:
Comments

   Partida dintre cele două echipe, de pe stadionul "Franz Horr" din Viena, a fost una care a pus mari probleme forţelor de ordine. Suporterii austrieci au aruncat cu torţe, au rupt gardurile de protecţie şi i-au alergat pe jucători.
   Cunoscuţi pentru afinitatea la extrema dreaptă, suporterii Austriei Viena şi-au dat din nou în petec la disputa cu Athletic Bilbao, de pe teren propriu.

   Au întrerupt partida de două ori, prima dată din cauza fumului dens provocat de torţele aprinse, ulterior, la 2-0 pentru spanioli, când şi-au ieşit din minţi şi au pătruns pe gazon.

   Neonaziştii austrieci au rupt gardurile de protecţie şi au invadat arena, alergându-i pe jucătorii basci. Abia după 20 de minute forţele de ordine au reuşit să asigure securitatea arenei.





   În plus, pe toată durata partidei, fanii vienezi au scandat împotriva celor de la Bilbao, afişând lozinci şi pancarte pro-Franco şi scandând pro-Spania!

   Pe teren a câştigat Athletic Bilbao, cu 3-0, şi s-a calificat în primăvara europeană.

sursa: www.realitatea.net

Categories:
Comments

  Pierzind timpul pe net acum ceva vreme am dat pe un site niste articole foarte interesante referitoare la tot ce tine de cultura ULTRA din Romania...Articolul dat se numeste "Suferintele ultrasului român..." si este impartit in 6 episoade ...Primul episod se intituleaza"Coregrafiile" si practic de la inceput autorul se intreaba unde au disparut coregrafiile de alta data de pe stadioanele din Romania... In continuare merge articolul propriu zis,sper sa va placa:



   "Acum ceva timp am deschis un topic pe un forum ultra care din pacate a murit, punand intrebarea de ce nu prea se mai fac coregrafii in Romania. Plecasem de la o statistica din sezonul 2007-2008 (parca) si rezultase ca media era de 3-4 coregrafii pe an competitional, doar cateva galerii/peluze depasisand aceasta “norma”.
Raspunsul de baza a venit din partea unor ultrasi cu vechi state si o vasta activitate in peluze “o coregrafie se face atunci and ai ceva de spus, si ceva de spus avem doar la derby-uri, in rest nu ne intereseaza”.
Nu am inteles si nu o sa inteleg niciodata acest raspuns, mai bine spus nu vreau sa il accept, pentru ca aceasta denota ca peluzele romanesti nu prea au multe de spus, fapt care contrazice ideea mea ca in peluzele romanesti sunt multe personaje cu un IQ mai mare decat media. Acest lucru s-a vazut in “anii de glorie” ai fenomenului din Romania cand s-au realizat coregrafii si mesaje care au ramas in istoria fenomenului de pe aceste meleaguri, si care au intrat in categoria “clasice”, devenind adevarate repere pentru “istoria ultras”.
Dupa parerea mea coregrafiile se fac cu 4 mari obiective/scopuri: a incuraja, a ataca, a onora sau a protesta. Defalcand putin, ideea de a face o coregrafie pleaca de la scopul de:
- a ataca adversarii (galeria, echipa, conducatorii sau jucatorii adversi);
- a incuraja propria echipa;
- a marca evenimente deosebite din istoria judetului, a oasului, a clubului sau a echipei;
- a onora realizari deosebite ale clubului sau ale echipei;
- a protesta impotriva unor rezultate nefavorabile sau a unor conducatori, antrenori sau jucatori;
- a aniversa conducatori, jucatori sau antrenori, fosti sau actuali.

      Dar, in ultimul timp in peluzele romanesti majoritatea coregrafiilor se fac doar pentru a ataca adversarii, iar celelalte motive rar se mai iau in consideratie. Este o lipsa de idei? S-a instaurat o lehamite? Costa prea mult? Implica prea mult timp si prea multa munca? Dupa parerea mea este cate un pic din toate si nu numai. Motivele sunt multiple. Iata unele din ele.
Dupa parerea mea, multi dintre ultrasii cu vechime si realizari, fie s-au retras, fie au devenit blazati nemaiavand energie si putere, fie nu mai considera necesar sa se implice considerand ca a venit vremea “lupilor tineri” sa se afirme. Unii din ei sunt “storsi” si “au ars”, altii au inceput sa se considere prea buni pentru fenomenul de la noi, devenind aroganti si zeflemitori, altii o ard pe casual, altii pe hools, etc. Ei uita sau nu realizeaza ca, datorita trecutului, realizarilor si vechimii lor in peluza sunt considerati niste exemple si modele de urmat pentru cei mai tineri. Si daca ei considera ca “coregrafiile se fac numai la derby-uri” aceasta idee se inoculeaza usor usor si la ceilati membrii mai tineri din peluza si devine un trend.
O alta cauza este ca unele peluze si unii ultrasi de la noi adopta modelul italian, asta tot datorita celor vechi. Ei au invatat acest fenomen cu Tifo, aproape singura publicatie care circula prin anii 90 si de aceea au adoptat acest model si nu mai vor sa se schimbe. Nu ii mai imnereseaza ca in Europa si in lume trendul s-a schimbat, ca ultraseria italiana decade in ultimii ani (si aici ma refer in principal la echipele clasice din Serie A). Foarte rar am mai vazut in ultimul timp un derby italian care sa ma incante prin prestatia peluzelor, si un ultim exemplu l-am trait la Lazio-Roma de acum vreo 2-3 sapatamani In Italia fenomenul rezista si respira in ligile inferioare, acolo unde “placerea” nu a murit.
Hai sa aruncam o privire la tarile din jurul nostru, sa la cele care au rezultat din destramarea blocului comunist. Si sa analizam doar din punct de vedere al coregrafiilor. Suntem sub Polonia, Croatia, sebia, Rusia, Grecia, chiar si Ucraina in ultimul timp. Doar bulgarii si ungurii sunt sub noi. Analizand restul Europei, in afara de granzii Franta, Germania, Spania, si Austria ne bate la acest capitol ca si multe alte tari.
Noi mereu cautam scuze, ca legile sunt aspre si nu mai putem folosi orice, ca trebuie sa fie aprobate inainte, etc si uitam sa vedem ca aceleasi legi , poate si mai aspre se gasesc in multe alte tari, dar asta nu ii impiedica pe ultrasi sa faca spectacol. Noi am ramas cu spectacol doar la meciurile importante dintre echipele “grele” Dinamo, Steaua, Rapid, U Craiova si Poli Timisoara, sau cu aceste echipe, la derby-urile locale sau regionale, Timisoara-Arad, Suceava-Botosani, cele din Moldova dintre Poli Iasi, Vaslui si Otelul sau la cele de traditie gen Rapid-Petrolul.
   Este bine asa? Se poate schimba ceva? Mai sunt si alte motive?"
                                                                   sursa http://www.uncoltuitatdelume.net/

Categories:
Comments

   Ora 16.00, eram deja la Offside, locul de unde trebuia să pornim spre Tiraspol, s-a apropiat o domnişoară extrem de frumoasă de la Realitatea TV din România, ne-a mai luat la întrebări, m-a filmat pe mine în tricoul în care eram, pe care scria naţionalist român. Ora 17.00 am plecat de la Chişinău spre Tiraspol, organizaţi, în 8 autocare. Ăstea pe lângă celelalte 4 plecate din altă parte. A fost vesel drumul spre Tiraspol. La vamă, pentru a evita aglomerarea şi rândul interminabil de maşini şi autocare, am strâns de la cei 600 oameni care eram câte 10 lei şi am dat şpagă şefului de post vamal Tighina 6000 lei, domnului Evghenii nu ştiu cum, am trecut deci fără rând şi am mers spre stadion. La stadion am fost primiţi ca Al Quaeda la Washington. Ni s-au interzis tricoloarele atât româneşti, cât şi moldoveneşti, ni s-au interzis banerele, tobele, la fete li s-a interzis cu genţi să intre. În sfârşit am intrat la peluza sud, cca 800 oameni, la început cam speriaţi şi plini de entuziasm iar apoi spre sfârşitul primii reprize parcă a intrat duhul lui Lăcătuş în noi. Mulţimea a devenit roş-albastră şi s-a început... La un moment dat, mă gândeam că Gigi Becali o să organizeze transport Chişinău - Bucureşti la fiecare meci al Stelei, asta la cât de înflăcăraţi stelişti eram. Ei şi meciul ca meciul, egalul a fost scorul echitabil, incidente la peluză nu s-au înregistrat. Vreo 2 miliţieni transnistreni au ţinut şi ei tonul la cântecele noastre, ceea ce ne-a amuzat foarte tare, era un nene acolo care ne păzea, apoi ştia cuvintele la cântece mai bine ca mine. S-a încheiat meciul, am cântat Deşteaptă-te Române în peluză, apoi am strigat România şi desigur Becali eşti o mizerie , fără care nu se putea. La ieşirea de pe stadion am observat-o printre noi pe frumoasa şi curajoasa Oxana Iuteş de la ProTV, am început vreo doi să o aclamăm dar ne-am dat seama că poate se ruşinează dumneaei şi am început vreo 200 oameni să strigăm ProTV, cred că Oxana a remarcat acest lucru. Ieşind afară sub cordonul miliţienesc spre autocare, câţiva fani ai Şerifului au început să ne înjure şi să ne arate fundul şi chiar organele genitale (din păcate nu aveam microscopul la noi, se vede că-s mai aproape de Cernobâl). Tot ei ne-au strigat: "идите к себе домой молдаване ебучие, здесь русская земля" şi "румыны фашысты" ei şi multe alte prostii pe care n-am chef să le scriu. Apoi noi desigur le-am mai reproşat câte ceva şi s-a început, sticle, sticle, sticle. Eram câţiva ultraşi şi huligani de la Zimbru Chişinău şi când am început a scanda Zimbru, suporterii tiraspoleni au muţit pur şi simplu, he he, nu s-au aşteptat la aşa ceva, căci de Zimbru se tem ca dracu de tămâie, apoi s-a început o învălmăşeală, am aruncat şi noi vreo 2 sticle şi deja a intervenit miliţia ! Ei, în fine, am plecat spre Chişinău, drumul parcă era de pe la Las Vegas, luminiţe şi beculeţe la tot pasul, maşini - câteva mii. Uite aşa s-a mai scurs o zi din viaţa mea, o zi, de neuitat, pe care n-o voi uita încă mult timp, de altfel ca şi bara lui Kapetanos.       sursa basarabia 91



Categories: